Bla bla-uri matinale, la ceas de seara

Pe cerul diminetii, nori uriasi din vata de zahar, plutesc lenesi, peste sprancenele-mi dese, lasandu-ma sa vad doar ce-mi convine... In cutia mare de bomboane, de pe masuta din colt, au mai ramas doar trei. Trei bomboane mari, glazurate, zgribulite si speriate, inghesuite una langa alta, la mijlocul cutiei!
-Nu vreau nimic dulce azi! Ma dor dintii ingrozitor!
Liniste. Dar o liniste de am crezut ca am ramas surd. Bomboanele au tacut! Ba chiar una din ele, cea alba, a reusit sa-si adune glazura intr-un zambet. Sarcastic, evident! Ma gandeam s-o dau gata, sa ma razbun, sa o mestec ca un nemancat, dar ma dureau dintii ingrozitor, fiindca celelalte, negricioase, au fost cu coniac si nu m-am putut abtine aseara! Drept urmare...
Pana si patul asta e satul de mine. Aseara m-a expediat pe jos! Si atunci, intr-o adanca si pura simtire vitejeasca, intocmai ca un imblanzitor de cai, m-am repezit salbatic, incalecand patul, ca un adevarat... imblanzitor de paturi! Si sa ma fi vazut cu ce dusmanie ma uitam la bietele bomboane, speriate in cutia lor, cum pe ele nu le-a expediat nimeni de pe masuta pe jos!...

--