Paturi moi... Paturi albe si moi, mangaie obrazul brun al pamantului, lasand pe firul ierbii mici, dorul de soare. Crengilor pomilor, fulg cu fulg, blanda iarna, le-a facut hainute noi si pufoase, tesute in frigul sau dar cu caldura-n simtiri. Caci dicolo de stelutele din geamul ferestrei, pica lin cate un fulg mare, asezandu-se tandru pe stalpul fantanii, tesandu-i impreuna, o caciula! Si am prins si eu unul, intr-un an... Si uitandu-ma mai bine, pe manusa neagra stateau singure si mici, inghesuite una in celalta, atat de multe stelute incat nu mi-am putut da seama cate sunt. Stateau triste pe degetul meu si ma implorau parca sa le dau drumul. Ziceau ca in lumea unde au fost zamislite, parul balai si duhul rece al Craiesei, le aduce pe lume, ca mai apoi sa formeze in jocul lor ceresc, cate un fulg. Cate unul, apoi mai multi, apoi, incet, o infinitate de fulgi, din care eu am prins unul. Unul dintr-o infinitate. Unul din aceia ce au sarit in ajutorul stelelor de pe deget, adunandumi-se pe sprancene. Mi-au zis ca timpul lor s-a sfarsit, suflarea mea calda le-a luat zborul si viata. Dar sa nu-mi para rau. Multe pier intr-un ritual al sacrificiului, pier in haul izvoarelor, plang de durere, topindu-se pe hornurile caselor, indura adeseori viscolul furios, si cu toate astea raman bune si cuminti, intai mangaind faţa pe care vor sa o inveleasca, aducand-o la starea lor, dupa care vin enorm de multe stelute, intr-un joc ametitor, pe care eu nu am sa-l pot intelege, si fac plapuma moale si alba, ce noi oamenii o numim simplu, zapada! Zapada din trupuri mici, fara propria viata, ce au fost odata stelute! Zapada, aceea de sub picior, pe care unii o iubim, altii o uram... Si de-odata au inceput stelutele sa planga, din plansul lor a ramas doar o lacrima mica pe varful degetului meu! Si mi-a parut atat de rau ca n-am putut asculta mai departe din povestea lor... Si ma gandeam atunci cum toti fulgii astia mari si frumosi, sunt doar stelutele Craiesei, tinandu-se strans de mana... Ele stiu oare ce e vara?
0 pareri:
Trimiteţi un comentariu