Povestioara

Buna seara, prieteni dragi, atatia pe cati va stiu, si atati pe care nu va stiu. Sa va spui intamplare...

Mergeam pe aleea inghetata, in drum catre chioscul de cartier, mic, inghesuit, si afumat de tutun, in care daca intri dai cu capul de tavan.
-Nu-i nimic, e din cuza gresiei. E mai groasa decat normal si cand au pus-o meseriasii astia nenorociti, au furat din inaltimea chioscului! Mi-a zis odata tanti Maria, razand de moaca pe care am afisat-o dupa impactul cu tavanul.
Am comandat painea, zaharul, uleiul, si m-am asezat la masuta din colt sa sorb o bere. Eram pe ganduri, ma uitam la tv-ul din celalalt colt, aproape inecat de fumul scos de tanti Maria, inaintea unor cugetari legate de Boc. Cugetari nu prea ortodoxe, presarate pe alocuri, cu organe genitale, cand feminine, cand masculine. O nehotarare verbala uluitoare. Era cert ca o oftica la culme chipul nevinovat si ipocrit al lui Boc. Asa ca printre puseurile de tuse seaca ale lu tanti Maria, mi-am luat incet avant de pe bancuta si m-am varat afara fara care cumva sa mai 'ucid' tavanul, zicand mersi de un aer mai curat si rece!

Era clar, ceea ce bagasem eu pe instalatie, o jumatate de ora mai inainte, isi facea amu efectul... Era pe masa.
Era nevinovata, o blonda, inbracata brun, timida, buna cu spume, rece si exploziva cand o sarutam. Simteam cum fiecare sarut lasa in mine o parte din ea, intr-o ura ce imi intepa limba, muscand-o amar! Ma privea trist si dulce, inchisa acolo in haina bruna, desi stiam ca e blonda. Ofta adanc oridecateori desfaceam dopul pentru un pupic! Mai statusem noi la povesti si cu alte ocazii, dar printre vorbele de duh ale coanei Maria, in clipele cand aceasta tacea, mi-a povestit viata sa. Are atia veri ai sai, incat cu greu i-am retinut. Pe cativa ii cunosc: Ursus, Bergembier, Ciuc, Tuborg, Ciucas... Unul Fulbier mi-a atras atentia. A plecat in lumea celor drepti... Era bun! Al dracu de amar cand te puneai cu el la masa!...
Ta-su, un bosorog batran, cu barbie sura si vulcanic, nu te saturai cand te apucai cu el la masa. Era Gambrinus, un batran simpatic, strasnic de amar, si bun, plin de povesti uitate. Greu de gasit in magazine, dar cand ne-am gasit ultima oara, acum vreo doi ani, cu greu am scapat de el. Dupa vreo sase sticle, mie deja imi sticleau ochii si el inca mai cauta sa dam noroc!...
Si ajungand acasa intr-un rastimp, m-am gandit cat de prezenta a fost blonda asta in viata mea, de cand a aparut, incat intr-un timp, nu era dimineata sa nu sarut macar una din cate ma asteptau in frigider! Sa va fac cunostinta?
E pitica, grasa, rece, blonda dar vopsita brun, si e buna cu spume! E Timisoreana, o stie tot satu'! Tu o stii? Pe tine cum te-a pacalit sa pui limba pe ea?